Crâmpeie Din Cotidian

Cu câteva luni în urmã a fost fãcutã publicã descoperirea unui grup de cercetãtori scotieni: clonarea unei oi adulte. Între altii e vorba de dr. Ian Wilmut care a dat nastere oii numite Dolly devenitã astfel celebrã. De la reusita unui astfel de experiment genetic, discutiile au evoluat cãtre posibilitatea impunerii unui astfel de procedeu genetic si în cazul omulul. Problema a dat nastere unor discutii aprinse între specialisti (Biserici, institutii de sãnãtate, geneticieni, etc.). Mass-media internationalã a dezbãtut problematica clonãrii insistând în special asupra implicatiilor moral-religioase, sociale si chiar politice pe care le presupune o eventualã aplicare a acestui procedeu genetic în cazul fiintelor umane.

Guvernele câtorva importante tãri europene, si nord-americane, Organizatia Mondialã a Sãnãtãtii, ca si Comisia de specialitate a Consiliului Europei au reactionat prompt, sanctionând o eventualã aplicare a acestei practici genetice asupra fiintelor umane.

Asadar prin clonare se întelege multiplicarea asexuatã a unui singur individ în urma cãruia rezultã serii de indivizi identici din punct de vedere genetic. Clonarea nu poate fi umanã, clonarea poate fi vegetalã si animalã. O clonare umanã n-ar fi altceva decât o monstruozitate. Motivele pentru care religia respinge ideea de clonare umanã sunt urmãtoarele:

1. Ceea ce defineste omul biologic, psihologic si spiritual, este faptul lui de a fi unic. Multiplicarea nu mai este unicã.

2. Prin unicitatea insului uman, si niciodatã fãrã ea, ne aflãm în fata misterului persoanei umane. Fãrã persoanã, omul nu e om. Persoana nu este persoanã nici ea decât în raport cu Dumnezeu, Care îi oferã acest statut. Prin clonare misterul persoanei în integritate este anulat.

3. Natura umanã se constituie ca atare prin raportarea ei la Dumnezeu. Omul este om numai pentru cã poartã în sine, în trup si în suflet, Chipul lui Dumnezeu. În sensul acesta, el este totdeauna voit de Dumnezeu, apãrând în existentã prin interventia Lui directã. Orice programare este neavenitã.

4. Clonãrii i se opune notiunea de spirit uman. În cazul cã se executã o multiplicare asa-zisã asexuatã, ea este în afara spiritului si, ca atare, nu mai apartine ordinii umane).

5. Pe temeiul celor ce le cunoastem, încã din momentul fecundatiei, omul se considerã embrion si, ca atare, persoanã umanã. E adevãrat, clonarea are în vedere un individ asexuat dar pentru reproducerea artificialã a acestuia, se sacrificã un embrion, respectiv o persoanã umanã, iar cuvântul lui Dumnezeu este categoric: ''Sã nu ucizi!'' Asadar, porunca opririi uciderii stã drept interdictie pentru executarea experimentului clonãrii umane în termenii fixati de cercetarea de pânã acum.

6. Reducerea valorii umane ca fond genetic, pe lângã faptul cã ar putea sã surprindã în mod negativ, este o eroare stiintificã si moralã în acelasi timp. Determinismul genetic uman nu a fost verificat stiintific. Dimpotrivã. Mediul si educatia, pe lângã ereditate, au un cuvânt de spus în destinul omului. Moral, omul este libertate, nu doar necesitate.

7. Nici unul dintre elementele constitutive din care s'ar forma celula asexuatã originarã nu existã în sine. Nu apare nici ca operã a naturii si nici ca operã a lui Dumnezeu (fiecare element luat în parte). Ca atare, clonarea izoleazã si depersonalizeazã viata umanã în specificul ei si de aceea este condamnabilã.

(Din ''Invierea,'' 1 Iunie 1997)

Web Author: COMPU HELP, INC.
Copyright ©1998 by The Romanian Orthodox Episcopate of America - ALL RIGHTS RESERVED

Duminicã, 25 noiembrie 2001, compania de biotehnologie Advanced Cell Technology (ACT), cu sediul în Worcester, Massachusetts, a anuntat prima clonare cu succes a unui embrion uman. Negând orice intentie de a se lansa în clonarea reproductivã, echipa oamenilor de stiintã de la ACT au declarat cã tehnicile folosite sunt îndreptate spre colectarea tulpinilor de celule din nucleul blastocitelor, pentru a trata o gamã largã de boli : diabet, leucemie si alte cancere, SIDA, împreunã cu boli neuro-degenarative ca Alzheimer sau Parkinson.

Anuntul a fost urmat de imediata opozitie a grupurilor ce sustin dreptul la viat;ã, precum si din partea oficialitãtilor guvernamentale din mai multe tãri. Vaticanul a condamnat puternic procedura, urmat fiind de cãtre Metodisti si alti Protestanti, împreunã cu evreii conservatori si ultraortodocsi. Presedintele George W. Bush a declarat : ''Nu trebui, ca societate, sã crestem viata pentru a o distruge.'' Opozitia sa personalã la clonarea umanã este în acord cu legislatia din iulie a anului trecut votatã de Camera Reprezentantilor. Dacã si Senatul va vota în favoarea acestei legi, acest act va face ca clonarea embrionilor umani pentru scopuri de cercetare sã devinã ilegalã. Senatorul Sam Brownback ( R - Kansas) a introdus propria sa versiune în dezbaterea Senatului si urmeazã a se vota în februarie. Anuntul firmei ACT va genera dezbateri anticipate aprinse asupra problemei, întrucât Brownback a amenintat cã va obstructiona asa ceva

Sfântul Sinod al OCA a publicat recent declaratia ''Cercetarea pe tulpina celulelor embrionilor din perspectiva crestinã ortodoxã'' (17 octombrie 2001), care se opune clar ''oricãrei manipulãri a celulelor embrionice umane ca fiind imoralã si o fundamentalã violare a vietii umane.''

În prezenta declaratie, repetãm opozitia noastrã fermã cu privire la crearea de embrioni clonati, fie pentru scopuri reproductive sau pentru asa-zisele scopuri terapeutice. Chiar dacã ultimul scop este de obicei socotit acceptabil, chiar atunci când primul este condamnat, noi cerem recunoasterea unui adevãr fundamental : toate clonãrile sunt reproductive. Întotdeauna implicã crearea unui embrion, recunoscut de cãtre Bisericã (si de cãtre majoriatatea oamenilor de stiintã) ca fiind o fiintã umanã.

Aceastã întreagã dezbatere se bazeazã pe o întrebare fundamentalã : Este pre-implantarea embrionului o fiintã umanã unicã? Presedintele ACT, Michael West presupune cã ''stiintific, biologic, entitãtile create de noi nu sunt indivizi. Sunt numai viatã celularã. Nu sunt viatã umanã.''

Ca rãspuns, noi trebuie sã afirma;m cã stiintific si biologic orice celulã umanã în viatã este prin definitie viatã umanã.

Aceasta, pentru cã încã din cel mai timpuriu stagiu al cresterii grupul de blastomere constituie o entitate caracterizatã prin individualitate atât geneticã cât si de dezvoltare. ''Totipotenta'' blastomerelor este limitatã de fenomenul metilatiei din stagiul de douã celule al mitozelor. Desi diferentierea celularã este clar observabilã din aproximativ a opta zi dupã fertilizare, încã de la început fiecare celulã functioneazã ca un întreg organic. Si chiar dacã embrionul primar este o ''pluralitate potentialã'' (de exemplu gemenii), este o unitate organicã actualã, un specific si unic individ uman, înzestrat cu naturã umanã si purtând chipul lui Dumnezeu .

va urma