|
Existenta lui Nostradamus - medic, astronom, astrolog si profet - este, asemenea predictiilor lui, inconjurata de mister. Marturiile documentare sunt putine si ambgue. In schimb, exista o avalansa de apocrife si fabulatii. Chiar si biografia scrisa de fiul lui, César, abunda in episoade inventate, conturand un destin exemplar si aventuros. De aceea, textul de fata nu-si propune sa prezinte biografia lui Nostradamus, ci doar o posibila inlantuire a intamplarilor vietii celui mai celebru prezicator pe care l-a cunoscut lumea.
Michel de Nostredame - sau Nostradamus, dupa numele latinizat - s-a nascut pe 14 decembrie 1503, in familia unui notar din orasul provensal St. Rémy. Bunicul lui, comerciant evreu din Avignon, se crestinase pentru a scapa de urmarirea Inchizitiei. Acuzati de otravirea fantanilor si raspandirea ciumei, evreii erau victimele predilecte ale multimilor atatate de Biserica catolica. Michel a crescut in aceasta atmosfera de teroare, caci, in ciuda convertirii, familia n-a putut scapa niciodata de banuiala ca respecta, in secret, legea lui Moise. Primele cunostinte de matematica, astronomie si astrologie le capata de la bunicul lui. Tot la Avignon invata latina, greaca si ebraica. La inceputul anilor 1520, se inscrie la facultatea de medicina din Montpellier, una dintre cele mai renumite institutii de invatamant din Europa. In acea vreme, astrologia se numara printre disciplinele fundamentale in pregatirea unui medic. Exista credinta unei relatii stranse intre macrocosmos si microcosmos, intre univers si corpul uman. Medicul - afirma elvetianul Paracelsus - trebuie sa cunoasca cele doua ceruri: exterior si interior; urmarind conjunctura cerului si a planetelor ce guverneaza viata fiecarui individ, el va putea identifica substantele naturale care au efectul terapeutic cautat.
Epidemia de ciuma care izbucneste in 1526 in Languedoc releva virtutile de vindecator ale lui Nostradamus. Spre deosebire de medicii timpului, care recomandau, indiferent de boala, luarea de sange, Nostradamus aplica un tratament bazat pe igiena si pe preparate din ierburi bogate in vitamina C. Rezultatele inregistrate intr-o maladie considerata la acea vreme fara leac ii aduc notorietatea. Trei ani mai tarziu isi reia studiile la Montpellier. La scurt timp este sters din registrul studentilor, fiind acuzat de practicarea meseriei de spiter fara a avea diplomele necesare; in plus, ii vorbise de rau pe medici. Intrase in vizorul Inchizitiei.
Intre 1530 si 1540 calatoreste prin tara, initiindu-se in diferite leacuri populare. Sunt anii formarii lui Nostradamus, anii unor intalniri importante cu personalitati ale timpului, medici si eruditi. La Agen il cunoaste pe Jules-César Scaliger. Considerat al doilea mare filosof european, dupa Erasmus din Rotterdam, Scaliger era autorul unor comentarii asupra lucrarilor medicale ale lui Hippocrate. In 1534, Nostradamus se casatoreste. Viata lui parea sa fi intrat pe un fagas linistit. Dar, trei ani mai tarziu, sirul necazurilor reincepe: epidemia de ciuma ajunge la portile Agenului. In ciuda eforturilor facute, nu-si poate salva sotia si cei doi copii. Pierderea suferita il marcheaza profund si, in acelasi timp, are un efect dezastruos asupra credibilitatii lui ca medic. Se cearta cu Scaliger, iar familia sotiei il da in judecata pentru a recupera zestrea incredintata la casatorie. In 1538 vine picatura care umple paharul: este acuzat de erezie pentru o vorba aruncata la intamplare cu cativa ani inainte. Disperat si urmarit de Inchizitie, ia din nou calea pribegiei: Franta, apoi Italia. Pentru spiritul renascentist care este Nostradamus, periplul inseamna satisfacerea dorintei de a sti cat mai mult, iar pentru medic - un nou contact cu mizeriile lumii: razboiul, saracia, foametea, bolile... Potrivit legendei, acesta este momentul in care devine constient de harul sau profetic: intalnind, in Italia, un grup de calugari franciscani, Nostradamus cade in genunchi in fata unuia dintre ei. M-am inclinat in fata Sanctitatii sale, le-a explicat el tovarasilor de drum. Cateva decenii mai tarziu, calugarul devenea papa Sixtus al V-lea.
Dupa sase ani de peregrinari se intoarce in locurile natale. Ciuma devasteaza Aix-en-Provence. Municipalitatea orasului il angajeaza pentru a lupta cu flagelul. O infruntare care dureaza aproape noua luni si la capatul careia serviciile lui sunt apreciate atat de bolnavi, cat si de colegii medici. In 1554 se stabileste la Marsilia. Toamna, sudul Frantei traieste una dintre cele mai mari inundatii din istorie. Raspandita de apele pe care plutesc cadavre, ciuma revine cu violenta. Dupa ce orasul isi regaseste linistea, Nostradamus se muta in Salon-de-Croux (Salon-de-Provence), unde va ramane pana la sfarsitul vietii. Se casatoreste cu Anne Ponsart Gemelle, o vaduva bogata. Continua intocmirea unor retete, cum ar fi cele pentru farduri, parfumuri si dulceturi cu efecte terapeutice sau pentru intretinerea corpului, relevandu-se ca un precursor al medicinei naturiste. Dar preocuparea principala este, de-acum, astrologia. Almanahurile lui anuale - calendare insotite de observatii astrologice -, difuzate in orase si sate de librari si vanzatori ambulanti, ii aduc celebritatea. Jurnalul tinut de un mic nobil de tara dezvaluie impactul pe care il avea acest gen de tiparituri asupra oamenilor timpului: Am inceput semanatul graului. (...) In almanahul lui, Nostradamus spune ca este bine sa lucrezi in aceasta zi.
Debuteaza ca prezicator. Publicate intre 1555 si 1558, asa-numitele Centurii contin zece serii de cate o suta de catrene cu caracter profetic, cu exceptia seriei a saptea, care are doar 42. Predictiile lui Nostradamus ajung la urechile suveranilor. Una dintre ele vorbea despre moartea napraznica a regelui. In 1556, Caterina de Medici il invita la curte. La prima lor intalnire, regina si prezicatorul discuta in intimitate aproape doua ore. Mai interesat de sporturi decat de viata spirituala, Henric al II-lea ii acorda doar o scurta audienta. In ciuda sentimentelor Caterinei, care va continua sa creada in profetiile lui intreaga viata, numarul inamicilor creste. Este acuzat ca are relatii cu diavolul si i se dedica pamflete veninoase, precum Le Monstre dAbus (anagrama lui Nostradamus), publicat in 1558. Unul dintre putinii care ii iau apararea este poetul Ronsard. Se afla la un pas de a fi acuzat de erezie. Iata de ce, in editia din 1558, dedicata lui Henric al II-lea, Nostradamus se detaseaza de paganismul noilor necredinciosi, adica al adeptilor Reformei, subliniind ca prezicatorul nu trebuie sa afirme nimic ce ar fi impotriva credintei catolice. La 29 iunie 1559, Henric al II-lea, ranit intr-un turnir organizat cu ocazia casatoriei surorii lui Margareta cu Emanuel-Filibert, duce de Savoia, moare in chinuri groaznice. Regele purta o armura cu coiful si viziera din aur. La un moment dat, lancea adversarului sau se rupe in doua; una dintre bucati sparge viziera regelui si-i patrunde in ochi. In catrenul 35 din prima serie a Centuriilor Nostradamus prezisese: leul tanar il va invinge pe cel batran intr-un duel; o bucata din doua ii va crapa ochii intr-o cusca de aur si va muri de moarte cruda.
Pe tron urca fiul cel mare al lui Henric al II-lea. Succesul astrologiei nelinisteste puterile timpului: justitia, statul, biserica. In 1560, prima ordonanta a lui Carol al IX-lea cere episcopilor sa vegheze asupra imprimeriilor unde se publica almanahuri, pentru a nu fi incalcate legile lui Dumnezeu. Nostradamus beneficiaza totusi de increderea reginei si a unor nobili. In timpul turneului facut prin tara intre 1564 si 1566, Caterina si tanarul rege trec si prin Salon-de-Croux, pentru a-l saluta.
Profetiile versificate ale lui Nostradamus circula in intreaga Franta si, traduse in mai multe limbi, prin intreaga Europa. Apar insa si apocrife. Intr-o scrisoare datata 15 decembrie 1561, proprietarul unor mine din Tyrol ii cere astrologului provensal sa-i trimita doua sau trei almanahuri pentru 1562, explicand ca nu vrea sa cumpere falsuri. Profetul este consultat in cele mai diverse probleme. Cateva dintre raspunsuri se mai pastreaza si astazi. Incepand cu anul 1565, sanatatea lui se inrautateste. Suferea de guta si artrita. Legenda povesteste ca ultima profetie s-a referit la propria moarte: in seara zilei de 1 iulie 1566, cand secretarul lui i-a urat noapte buna, Nostradamus i-ar fi raspuns: La rasaritul soarelui nu voi mai fi in viata. Intr-adevar, a doua zi dimineata familia il gaseste prabusit intre pat si banca asezata in apropiere, exact cum prezisese in catrenul 141.
Dupa disparitia lui, succesul Centuriilor creste cu fiecare an. Pana astazi au aparut cateva sute de editii ale catrenelor si lucrari care ii povestesc biografia sau ii interpreteaza profetiile. In acelasi ritm apar si legendele. Se spune ca in anul 1700 sicriul lui Nostradamus a fost mutat intr-o nisa din zidul bisericii. O privire rapida aruncata pentru a vedea daca n-a fost deranjata pozitia trupului a relevat prezenta unei amulete pe care era inscrisa cifra 1700. In 1791, in timpul Revolutiei franceze, sicriul a fost deschis, din nou, de cativa soldati pusi pe jaf. La iesirea din biserica, acestia au cazut intr-o ambuscada a regalistilor si au fost omorati. Se implinea blestemul proferat de Nostradamus, intr-un catren din seria a noua a Centuriilor, impotriva aceluia care va deschide mormantul si nu-l va inchide imediat?
A fost Nostradamus un vizionar de geniu sau un impostor? Unii cred irefutabil in predictiile lui. Nostradamus ar fi prezis toate marile evenimente ale lumii: campaniile napoleoniene, revolutia americana si razboiul de secesiune, ascensiunea si infrangerea lui Hitler, asasinarea lui Lincoln si a fratilor Kennedy... Altii acuza obscuritatea catrenelor, susceptibila de varii interpretari. Cert este faptul ca, de aproape o jumatate de mileniu, asupra profetiilor lui se apleaca o multime de oameni - savanti, diletanti sau sarlatani -, incercand sa le descifreze talcurile.
|
